De ce avem nevoie de sănătate mintală și incluziune în mediul rural?

În perioada 19–25 martie, comuna Bran din județul Brașov a devenit locul unde peste 20 de tineri din toate colțurile țării s-au reunit în cadrul Seminarului „Blueprint pentru incluziune și sănătatea mentală a tinerilor din mediul rural”. Timp de o săptămână, am lucrat împreună la conturarea unui set de standarde dedicate primăriilor din mediul rural, menite să devină parte integrantă din strategia  proiectului „Blueprint pentru mâine” – un demers care își propune să redefinească modul în care comunitățile susțin bunăstarea tinerilor.

Prin proiectul „Blueprint pentru mâine”, Asociația pentru Dezvoltare Activă își propune să contribuie, într-un mod strategic și sustenabil, la creșterea calității vieții tinerilor din sate. Un element central al acestui demers este dezvoltarea Certificatului Blueprint – un instrument dedicat primăriilor din zonele rurale, care va include o serie de standarde menite să evalueze și să stimuleze performanța administrațiilor locale în sprijinirea tinerilor. Aceste standarde sunt construite pornind de la realitățile și perspectivele tinerilor din toată țara, printr-un amplu proces de consultare, seminarul fiind un pas important în această direcție.

Studii recente arată că tot mai mulți tineri se confruntă cu depresie și anxietate, pe fondul unei lipse de perspectivă asupra viitorului, amplificată de crizele economice și climatice, de utilizarea excesivă a rețelelor sociale și de absența unui sprijin psihologic adecvat. Aceste probleme sunt resimțite cu atât mai acut în mediul rural, unde tinerii au acces limitat la oportunități de dezvoltare personală și profesională, mobilitatea socială este redusă, iar finalizarea studiilor rămâne un obiectiv greu de atins pentru mulți. România se află, din păcate, pe primele locuri în Uniunea Europeană la capitolul excluziune socială, iar comunitățile multietnice din zonele rurale sunt printre cele mai afectate.

Pandemia a amplificat considerabil presiunea asupra sănătății mentale a tinerelor generații. Dacă înainte de perioadele de izolare existau deja semnale de alarmă din partea părinților, profesorilor și specialiștilor, acum este tot mai clar că această criză a sănătății mintale necesită un răspuns coordonat din partea tuturor sectoarelor societății.

Începând cu anul 2024, școlile au posibilitatea de a solicita centrelor județene sprijinul unui psiholog sau psihoterapeut, o măsură menită să contribuie la construirea unui mediu educațional în care bunăstarea emoțională a elevilor să fie o prioritate. Cu toate acestea, în mediul rural, lipsa personalului specializat în școli și licee rămâne o problemă majoră, adâncită de dificultățile logistice și de resurse.

Consilierii școlari ar putea părea o soluție naturală, însă realitatea este mai complexă. Cauzele depresiei și anxietății nu se reduc doar la absența specialiștilor, ci reflectă probleme mai profunde, legate de lipsa de sprijin, mentalități stigmatizante și lipsa unor servicii adaptate realităților din mediul rural. În cadrul seminarului, am avut ocazia să explorăm aceste teme în profunzime, pe parcursul celor cinci zile de dialog, reflecție și învățare colectivă.

Concluzia la care am ajuns, după zile întregi de discuții și reflecții, este că problemele de sănătate mentală nu pot fi abordate izolat. Avem nevoie de un plan de acțiune integrat, construit în parteneriat între autorități locale și naționale, dar și cu implicarea activă a întregii comunități. Doar prin colaborare între școli, specialiști în sănătate mintală, administrații locale și lideri din comunitățile rurale putem crea un sistem de sprijin real, capabil să răspundă nevoilor tinerilor și să prevină agravarea dificultăților pe termen lung.

În cadrul seminarului, am luat parte la activități interactive care ne-au încurajat să vorbim deschis despre cum este percepută sănătatea mentală în comunitățile noastre, despre obstacolele cu care ne-am confruntat atunci când am avut nevoie de ajutor și despre cum ne imaginăm un viitor mai incluziv și mai empatic. Prin workshop-uri, exerciții de grup și prezentări, am explorat împreună teme esențiale legate de mentalități, nevoi reale și posibile soluții. Pentru mulți dintre colegii mei, acest seminar a fost primul spațiu sigur în care au putut discuta fără teamă despre provocările din satele lor. A fost, cu adevărat, un început de dialog autentic.

Activitățile de început au fost dedicate identificării problemelor cu care ne confruntăm zi de zi. Un lucru a devenit imediat evident: sănătatea mentală rămâne un subiect rar discutat în mediul rural, adesea trecut sub tăcere. Pe măsură ce am împărtășit experiențele noastre, am realizat că dificultățile nu sunt izolate – aceleași provocări se regăsesc în sate din toate regiunile țării. Una dintre cele mai recurente teme a fost accesul limitat la servicii de sănătate mentală, restricționat atât de distanțele mari, cât și de costurile greu de suportat pentru multe familii.

Am analizat și eficiența măsurilor deja existente și am descoperit mai multe limite importante. Un punct sensibil a fost legat de pregătirea consilierilor școlari: majoritatea nu sunt psihologi sau psihoterapeuți acreditați, iar în multe școli, rolul lor este perceput mai degrabă ca o sancțiune aplicată „elevilor problemă”, decât ca o resursă reală de sprijin emoțional. Această percepție contribuie la stigmatizarea elevilor care au nevoie de ajutor și descurajează accesarea serviciilor disponibile.

Pornind de la aceste constatări, am formulat o serie de propuneri. Printre cele mai importante: crearea de parteneriate între primării și psihologi sau centre de sănătate mintală, înființarea unor puncte de informare accesibile despre serviciile existente și promovarea activă a resurselor gratuite disponibile pentru tineri. De asemenea, am subliniat nevoia de a forma profesorii pentru a putea susține sănătatea emoțională a elevilor și de a integra, în școli, programe educaționale dedicate acestui subiect. Toate acestea ar putea contribui la construirea unui cadru de sprijin mai empatic și mai funcțional în comunitățile rurale.

Un alt subiect esențial pe care l-am abordat a fost cel al prejudecăților legate de sănătatea mentală. Printr-un exercițiu de grup, am pornit de la afirmația provocatoare „Anxietatea și depresia sunt doar în mintea ta și poți scăpa de ele dacă vrei cu adevărat”. Această formulare, din păcate des întâlnită în comunitățile noastre, a deschis un dialog sincer despre ideea de voință personală versus influența factorilor externi în lupta cu problemele mentale. Am reflectat împreună asupra modului în care astfel de convingeri pot minimaliza suferința reală și pot descuraja persoanele aflate în dificultate să ceară ajutor. A fost un moment de conștientizare colectivă – am realizat cât de important este să schimbăm mentalitățile din jurul nostru pentru ca accesul la sprijin să nu mai fie blocat de rușine sau frică.

La finalul seminarului, am conturat împreună o listă de propuneri care reflectă idealul nostru de sat prietenos cu tinerii – un sat în care fiecare tânăr se simte văzut, susținut și implicat. Viziunea noastră include strategii clare pentru îmbunătățirea accesului la servicii de sănătate mentală, creșterea participării active a tinerilor vulnerabili în viața comunității și construirea unui sistem educațional incluziv și adaptat diversității. În acest viitor, tinerii din minorități etnice, din familii cu venituri reduse sau cu dizabilități vor avea oportunități reale de implicare, își vor dezvolta reziliența emoțională și vor face parte din rețele de sprijin reciproc. Credem că un astfel de viitor este posibil prin organizarea de evenimente de dialog intercultural, formarea profesorilor pentru lucrul în contexte diverse și crearea unui cadru educațional care susține integrarea și dezvoltarea fiecărui tânăr, indiferent de unde pornește.

Schimbarea nu vine peste noapte, dar fiecare pas mic făcut în direcția unui dialog deschis și empatic poate produce un impact real în viețile tinerilor din mediul rural. Pentru ca această schimbare să prindă rădăcini, este esențial ca toți actorii din comunitate – autorități, cadre didactice, părinți și, mai ales, tinerii – să lucreze împreună. Doar așa putem construi sate în care tinerii cresc știind că sunt ascultați, acceptați și sprijiniți să devină cea mai bună versiune a lor.

Material realizat de Roxana David, jurnalișt comunitar la Mica Redacție Rurală, o inițiativă dezvoltată în proiectului “StReEt: Școala de Jurnalism Comunitar #înRITMrural”, coordonată de Asociația Go Free – Asociația pentru Sprijinirea Societății Civile și Asociația pentru Dezvoltare Activă. Vizualuri realizate de către Irina Teodora Vatră – participantă în cadrul Seminarului „Blueprint pentru incluziune și sănătatea mentală a tinerilor din mediul rural”.

„Blueprint pentru mâine” este un proiect de participare a tinerilor finanțat de către Uniunea Europeană prin programul Erasmus+, implementat de către Asociația pentru Dezvoltare Activă, Asociația Go Free, Asociația Ring the Changes și Organizația Micii Giganți, sub umbrela programului European Youth Village.